Pe parcursul mai multor sezoane

Merg la Varlaam din primul an in care s-a deschis iar primul contact cu lacul a fost fascinant!

Prima Intalnire

Am ramas pur si simplu uluit de ce se afla in jur, eram atat de impresionat de cum arata lacul ca nici nu ma mai interesa ce pesti se afla in el. As fi pescuit acolo chiar daca ar fi avut doar pesti cat palma. Lacul avea apa foarte limpede si plina de vegetatie, cu tot felul de pesti ce-l faceau sa para un acvariu imens.

Crapi salbatici, carasi negri de pana la 2kg, stiuci care sareau de colo-colo dupa prada, biban, salau si chiar clean. Malurile nu erau uniforme si plictisitoare ca la majoritatea lacurilor de campie de la noi, ci erau pline de verdeata, cu salcii aplecate peste apa, plopi tineri si cortine de stuf care formau un areal ce parea salbatic pe un lac format artificial in urma escavarilor.

Atmosfera linistita si civilizata de pe lac iti oferea ocazia de a „asculta lacul” cum zic unii pescari. Cantecele pasarilor care fac diminetile pe lac unice, crapii care sar in primele raze de soare prin aburul care se ridica din apa, broastele galagioase, fazanii care traverseaza lacul in zbor, toate  te fac sa nu-ti mai iei ochii de pe apa. Despre asta e pescuitul!

Prima partida a fost in vara lui 2014 pe standul A2, un stand cu apa mica (cu mici exceptii), nu tocmai productiv vara. Inca nu eram familiarizat cu lacul si fiind prima partida nu stiam cum trebuia abordat. Am pescuit plantand cu navomodelul, intr-o partida de 24h in care bineinteles nu am prins nimic. Nu eram obisnuit cu pescuitul pe balastiere, cu structurile aferente si diferentele considerabile de nivel. Dar faptul ca nu am prins, nici nu a contat. Pescuisem pe un lac despre care inainte nici nu visam sa existe in Romania.

Mai sunt cateva lacuri frumoase in tara dar sa aiba asemenea conditii, o administratie buna si pesti de talie mare mai rar… Au urmat inca doua partide de o zi in aceeasi vara, pe sectorul A in care nu am prins nimic dar simteam ca de fiecare data plec de acolo mai motivat, mai experimentat, si (motivul primordial pentru care veneam) mai relaxat. Capturile ar fi fost doar un bonus. Stiam de la pescarii mai experimentati de acolo, ca pestii se prind greu si destul de rar asa ca nu am capitulat, ba din contra eram din ce in ce mai motivat si provocarea era tot mai interesanta.

Nu eram obisnuit cu pescuitul din barca, cu sondarea si balizarea locurilor si cu nadirea punctuala dar, pe masura ce am reusit sa le stapanesc, le-am descoperit utilitatea si am inceput sa le indragesc.

Sectorul B

Apoi, am abordat sectorul B, care era chiar mai spectaculos si de care m-am indragostit imediat. Era lacul meu preferat, mirific dar foarte greu de pescuit din pricina bradisului. Cred ca era invadat de bradis in proportie de 70-80%, cu mici luminisuri de 1-2 mp in care puteai pescui eficient. Bradisul ajungea pana la suprafata apei si parea ca un covor verde la suprafata. Prima partida aici a fost pe pontonul de la B8, tot o partida de o singura zi. Inca nu eram obisnuit cu partidele lungi de cateva zile, dar pe masura ce echipamentul a fost imbunatatit, au venit si ele.

Am avut un singur peste, o salonta superba cam de 12-15 kg pe care am scapat-o la doar cativa metri in fata standului. Eram suparat, dar pe drumul cel bun. Nu era usor sa scoti un crap de pe mal prin atata bradis astfel ca trebuia sa mergi cu barca dupa fiecare peste.

Acest sector iti punea si el abilitatile la incercare si asta facea pescuitul foarte frumos. Nu-mi plac lacurile pline de peste unde de exemplu, daca ajungi la malul de vis a vis si ai o prezentare buna a forfacului, prinzi aproape de fiecare data. Aici era altceva, trebuia sa intuiesti pe unde circula pestii, unde se hranesc, la ce adancime, daca sunt sau nu influentati de vant si alte fenomene meteo, etc.

Totul era mult mai interesant, mai dificil si mai provocator. Si vorbind de provocari, una dintre principalele provocari la Varlaam era abundenta de hrana naturala. Pestii aveau hrana naturala din belsug si asta facea pescuitul si mai greu. Delicatesa crapilor de aici fiind scoicile dreissena. Se gaseau colonii de scoici peste tot prin lac, pe orice suprafata dura unde se puteau lipii iar crapii le adorau fiindu-le usor sa sparga carapacea subtire pentru a ajunge la partea nutritiva plina de proteine.

Rezultate progresive

Totusi, cu pasi mici dar siguri incepeam sa am rezultate in intinderea de bradis a sectorului B, sector pescuit la inceput de foarte putini, majoritatea preferand pe atunci sectorul A. Reusisem sa deslusesc cat de cat tainele lacului si prindeam din ce in ce mai bine. Apoi sectorul B a fost populat cu niste exemplare de crap de 3-4kg care, desi nu erau tinta mea si uneori ma enervau cand trebuia sa replantez o lanseta in toiul noptii pe ploaie din cauza lor, imi indicau ca pescuiesc corect. Astfel ca, printre ei ajungeau pe salteaua de primire si pestii mari pe care mi-i doream. Mai apoi aveam sa constat, ca acesti ciortani de 4 kg ajungeau in doar 3-4 ani la greutati de 15-20 kg. Fapt datorat probabil, tot calitatii apei, hranei naturale din lac si numarului echilibrat de exemplare in raport cu suprafata lacului.

Pentru a facilita pescuitul crapului, au fost introdusi in lac si teni care fiind mari devoratori de bradis au curatat in scurt timp lacul facandu-l mult mai usor de pescuit, dar totodata aceasta masura ducand la tulburarea apei. Sectorul B devenise usor-usor preferatul multor pescari pentru ca era mai facil acum de pescuit in comparatie cu sectorul A si avea si crapi mari care erau bineinteles obiectivul tuturor.

Mergeam din ce in ce mai des si faceam partide tot mai lungi de pana la 4-5 zile. Iar datorita conditiilor de pe lac incepeam pescuitul in martie si-l incheiam in decembrie daca lacul nu ingheta.

Experienta acumulata

Dupa deja 4 ani de pescuit intensiv aici, stiam locurile fara a mai fi nevoie de cautare si balizare, stiam ce monturi si momeli functioneaza, stiam cumva chiar si orarul crapilor, pe unde umbla, si unde se hranesc. Parea ca nu mai era nevoie decat sa fiu acolo.. Dar stiti vorba aia devenita cliseu : „d-aia e frumos pescuitul” pentru ca te surprinde fix atunci cand crezi ca i-ai deslusit tainele. Astfel ca uneori, cu toate lectiile invatate, mai existau partide in care nu prindeam. Si totusi, cand stangeam echipamentul sa plec, nu ma gandeam la altceva decat la urmatoarea partida.

Am petrecut momente frumoase, mi-am facut noi prieteni si am invatat foarte multe lucruri in ultimii ani petrecuti la Varlaam, atat despre tehnicile de pescuit dar si despre protejarea pestilor. Fie ca e vorba de tipul carligului folosit, de montura, de salteaua de primire, de felul cum e cantarit si transportat pestele s.a.m.d , trebuie sa protejam cat mai bine pestii pentru a se putea intoarce in lac in cele mai bune conditii.

Daca tot am adus vorba despre „protejare”,  principalul aspect care trebuie avut in vedere atunci cand iesim in natura, trebuie sa fie protejarea mediului. E o datorie morala fata de semeni si mai ales fata de copii nostri, sa strangem mizeria in urma noasta atunci cand mergem la pescuit si sa lasam locul macar asa cum l-am gasit daca nu chiar mai curat.

Nu uitati: Prindeti si eliberati ! Sa aiba ce prinde si copii vostri peste ani 😉

Facebook: Carpy Laurentiu Voicu

Instagram: Carpy Laurentiu Voicu